Parfumul amintirilor
“atatea minciuni si atat de multe ganduri nerostite”
Isi mai aminteste cineva de cartile demult citite. De cartile copilariei cu desenele lor calde in nuante sepia. De editurile “Ion Creanga” sau “ Pentru toti”. De cartile primite ca premiu, mari, subtiri, pe care scria cu majuscule, “versal”, numele tau. Ieri imi cautam ceva prin pod si intr-o cutie am dat de cateva din cartile copilariei. Le-am luat trezindu-mi o mare emotie. Am dat de superbul parfum al cartilor, de superbul parfum al amintirilor. Oare cum au rezistat deselor, prea deselor mutari ale vietii. Ale vietii de militar.
Parca simti. Iar parfumul amintirilor este o emotie, o mare emotie. Si ce poate fi mai emotionant decat amintirile trecute. Emotiile care ne insoreste zilele, albeste noptile si insoteste viata. Iar daca nu putem lungi viata, sigur o putem face mai frumoasa. Afara aerul miroase a primavara. Vreme inselatoare care anunta viitoarele profunde schimbari. M-as mira ca iarna sa-si lase asa usor vremuirea ei. Si ce bine ar fi?
Cand eram copil am auzit odata, parca de la tata, de parfumurile bulgaresti ca fiind celebre. Cele de trandafir. Iar apoi, student fiind, des cautam Calea Dorobantilor, la intrare, unde era un magazin numit “Sofia
“Iar daca vrei sa vrei sa fii fericit in viata, invata sa rabzi si sa suferi”
Si desigur…
Sa urci in pod!
