Prea des si prea mult spun :”Dumnezeu sa-l ierte!”
Cand citesc ceva, cand ascult pe cineva, cand privesc un om pe sticla. Faptele omului raman, sunt stiute, judecate si apoi recunoscute. Iar oamenii mor. Unii prea tineri. Din pacate sunt de neinlocuit. A ramas timbrul vocii, unicitatea scrisului, proiectelor. Apoi zambetul, tristetea, sufletul lui.
Anul 2014 a inceput iute, de parca cel care tocmai a trecut nu a avut destul si acum recupereaza zilnic dublu. Suntem asaltati, totul vine repede, trece repede. Totul se face repede. Pamantul se invarte mai repede. Iar anul, paradoxal, ni-l dorim sa treaca, tot repede. Sa vina 2015. Un alt inceput, un alt ciclu. Vom vedea tot anul aceiasi actori, dar din pacate, pe aceeasi scena, ma tem si de aceeasi piesa jucata. Dar care se vinde inca la noi. Vom vedea actiuni complexe, elaborate. “Totul pentru front, totul pentru victorie”. Iar totul incepe de luni. Anul breaking news. An electoral. Un an care iti asigura existenta pe patru, cinci sau opt. Si ce existenta!? Se joaca totul, se vinde totul. Pe fata, prin spate. Suntem pisati marunt. Apoi ne vin profetii, prezicatorii, numerologii, astrologii. Aceiasi si ei si cu aceleasi povesti. De cal, de lemn, de an sapte, de ciclu unu sau opt, dupa om. Castiga si ei o paine. Tot buna!
Tu, ramai tot ala. Obosit, imbatranit. Abia te recunosti. Pe poza telefonului sau a aparatului foto. Si precum in versul:” Se simte greu.../Din ce in ce in ce mai greu/Cand simti hienele pe spate cum atarna greu”, simti totul. Anii, minciuna, golania. Faci ceva si apoi te intrebi: a meritat? Daca spui da, o faci ca sa te inseli, ori poate a simti bucuria unica a omului de langa tine. Daca spui nu, ce sa mai indrepti, fapta a trecut.
Anul 2014, anul- totul!
Anul care-ti poate pune ceva in traista, ori poate nu!
