„Dă-i Doamne Românului mintea de pe urma”
Scriam odata despre stapanul care face oaia desteapta . Stapanul dicteaza. Exemplul cel mai bun il dau jurnalistii. Desigur mai aproape de piele le este camasa, decat eventual camasa mea se intelege. Pe unii ii las, mananca si ei o paine, se pare buna. Dar ce te faci cand televiziuni, la stiri interpreteaza dupa linie. Dau doua exemple. Binecunoscutul carnagiu datator de adrenalina la batraneti care ar trebui sa fie intelepte in tarcul de la Balc. Aceiasi mari si importanti oameni. Importanti pentru ei, intre ei si averile lor. O televiziune care ne fericeste si pentru-ca a fost prima de dupa, cu datorii sterse mai ieri, datorii mari se intelege acoperite de catre contribuabilii romani, ne anunta cu mandrie patriotica de prezenta nelipsitului mare purtator de nume de bolid exclusivist si de mereu abonatii la spectacolul fost odat’ medieval. Dar nu ne spune de prezenta politiei chemate de catre oameni cu inima, care condamna faradelegea, divina daca nu umana. Apoi de vizita omului de peste ocean. Rapida, precum si importanta acordata chestiunii. Unii au vazut doar amestecul brutal intre institutiile statului, de parca statul nu ar fi ceva unitar, apoi canta si iar canta aceeasi arie. Altii, mai pragmatici vad vizita ca un tur, omagiar, datator de buchete de flori si variatiuni politice pe teme de democratie. Si ce este democratia? Forma de guvernamant organizata pe temeiul principiului caruia puterea apartine poporului (gr. demos=”popor” si kratos=”putere). Treaba asta cu puterea poporului o vede fiecare cum poate, dupa posibilitatile intelectuale ori fizice. Toatea astea vin acum pe o clima curioasa, care a compromis cultura agricola de toamna. Personal m-as bucura daca ea, clima, s-ar schimba prin partile noastre cu temperature mai usor de suportat. M-am visat mereu in zonele lumii unde sunt doua anotimpuri. Unul mai rece si ploios si celalalt cald si usor secetos. Dar ce te faci cand ai distrus tot, devenind doar dependent de voia Domnului. Se pare ca anul agricol este compromis pe cultura traditionala de toamna, dar si de fructele, alea putine cat au mai ramas sa fie si care ii dadeau omului roadele din livada proprie. Pariul cu agricultura sigur v-a fi pierdut in 2014. Ma fericesc ca nu am pamant. Dar si cine are? Prapad! Apoi ma fericesc ca nu sunt inca bolnav. Cu medicii de familie de acum, vad ca nu ai sanse sa scapi cu zile. Privesc parerea si executia unui medic, pe care desigur il schimb, care dupa cinci ani, contribuabil bun de CAS, mereu, si de nesolicitare a unei retete compensate, cum mi-ar da dreptul legea, imi prescrie pentru HTA… doar un diuretic. Bine ca a fost ales unul usor. Sa mori nu alta! S-o fi schimbat medicina, terapeutica bolilor, dar oameni buni, diureticul reduce doar minima, adica post sarcina, intoarcerea cu alte cuvinte. Iar eu doresc sa scad valorile, si sistolica si diastolica! Asta este, revin la propriile cunostinte si ma duc sa cumpar cele necesare. Ca de obicei!
Acum la final de articol pun , determin o cugetare:
Cum este mai bine, sa continui cu un cal obosit ori sa schimbi calul cu un magar odihnit?
Asta-i dilema!
Acelasi om iubitor de semeni
