„Intr-o lume relativa
Ce-a facut si-a desfacut
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut
Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi”
O zi fara politica. Doar o zi sa uitam de politica. O zi doar cu Eminescu. Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850, fiind al saptelea copil din cei unsprezece pe care i-a avut caminarul Gheorghe Eminovici si sotia sa, Raluca. Avea sa fie predestinat chiar si prin numarul sapte a fi geniu. Apoi poate ziua de 15 ianuarie si locul unic al nasterii. Avea sa fie geniu, si doar un geniu, numai un geniu, poate vedea superioritatea fapturii numita om, poate vedea problemele lui, ale universului si tainelor acestuia. Iar geniul om este sarac de cele mai multe ori, dar infinit bogat prin cunoasterea lumii.”Geniul, in zdreanta sau in vesminte aurite, tot geniu ramane”/Eminescu. Pe umerii lui se sprijina tot, nemurirea, evolutia, Dumnezeirea.„Iar acolo batranul dascal, cu-ai lui haina roasa-n coate,/Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/Si de frig, la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,/Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechi/Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic,/Universul fara margini e in degetul lui mic,/Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga,/Noaptea-adanc-a veciniciei in siruri o dezleaga;/Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umar/Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar.” Genialitate om, geniu opera, geniu tema . Tema predilecta care l-a preocupat indeosebi pe Eminescu si care este pilonul capodoperei sale lirice. Iar „Luceafarul” chintesenta. Suficienta doar prin ea cat sa-l faca unic, nerepetat. Si se vor perinda generatii, multe si bune, in nimicnicia timpului evolutiei umane la scara cosmica, spre stingerea si crearea a noi evolutii:”La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta/Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,/Cand nu s-ascundea nimic, desi tot era ascuns…/Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns”. Si totul dat si pus pe cunoasterea creierului unic. Fie Kant, Platon, Shopenhauer, fie credinte, fie istorie si limba. Istorie adevarata si limba romana curata. Apoi romantism, iubire, suferinta, destin.Geniul nu are moarte, dar nici destin fericit. Lumineaza dar nu asigura. Eminescu este sarbatoare si temelie. Il avem tot timpul alaturi, il simtim cand avem nevoie, ne intareste. Iar noi doar o datorie avem. Sa-i fim alaturi, intotdeauna cu el. Apoi sa-l punem doar acolo unde-i este locul. Primul loc. Fie cea mai mare bancnota, fie in fata templului artelor, fie cu privirea spre "marea cea mare" .
Inchei tot cu Dor de Eminescu.
„ El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot
L-a-nfiat intreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Intr-o lume relativa
Mai avem un nume sfant
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant”
si de ce nu cu:
„ Ca potop ce prapadeste, ca o mare turburată -
Peste-un ceas paganatatea e ca pleava vanturata.
Acea grindin-otelita inspre Dunare o mana,
Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana”.
