joi, 16 ianuarie 2014

Egalitate!

„Dreptul la egalitate este dreptul tuturor fiinţelor umane de e a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect şi consideraţie şi de a participa în condiţii de egalitate cu ceilalţi la orice aspect al vieţii economice, sociale, politice, culturale sau civile. Toate fiinţele umane sunt egale în faţa legii şi au dreptul la protecţie şi beneficiu egale în faţa legii. „

Egalitate. Aş putea face un articol despre egalitate. Fiecare aliniat l-aş începe cu cuvintele: Amintind; Luând notă; Recunoscând; Observând; Având convingerea; Manifestând îngrijorare; Înţelegând, etc. Ar da bine, ar da deştept! Dar la ce-ar folosi? Mergând pe acest mare drept, al egalităţii, noi oamenii de o anumita vârstă avem dreptul de a avea pensie sau ajutor social. Iar dacă acum avem acest venit, real diferenţiat, după importanţa muncii făcute, pericolul muncii, contributivitatea luată şi dată de complexitatea muncii, obiectiv, nu avem cum putem fi egali. Desigur “all things being equal”. Doar ca “all things” nu sunt “equal”. Si nici nu au cum fi egale. De aceea este discriminatorie urmarea propusă a fi ale indexărilor neunitare, progresive. În aceste condiţii a înlesni, a favoriza mintea odihnită, dar fizică, la final de muncă, pe ideea că diferenţa este mare, ori prea mare în venituri, nu este obiectivă. Acum omul nostru, fost plivitor de buruieni la Spaţiul Public, care între fix,10.30 h.-11.00h. mânca conştiincios borşul de fasole cu mămăliga acolo pe marginea drumului, nu-şi mai aminteşte. Dar îşi aminteşte de cei 35-40 de ani vechime în „câmpul muncii”! Poţi face în schimb programe de ajutor social diferenţiat pe categorii sociale. Nu am auzit pe nimeni care are un venit relativ decent, a avea ceva cu ajutorul dat la încălzire, ajutoare alimentare, poate şi alte programe, persoanelor defavorizate. Desigur viaţa în complexitatea ei a determinat situaţi de a „fi mai egal” decât alţii. Problematica este complexă şi îmbracă aspecte mult prea variate. Economice şi de legalitate. De la atribuiri de contracte fără licitaţie, prin „aleasă” strigare, la recomandări de execuţie, mereu aceloraşi favorizaţi ai sorţii. Familiei mari întru simţire. Acum apare şi explicaţia sumelor fabuloase, care pentru un om care-şi drămuieşte banii într-un contract de credit pe ani buni şi care nu înţelege cum un altul poate produce, de exemplu pe minut aproape 4 lei, uneori 1 euro, să poată achita creditul contractat. Politic problema îmbracă alte aspecte. Desigur sunt pentru corespondenţa faptă-răsplată. Ai greşit plăteşti consecinţele. Dar nu am, ca om raţional, nici o satisfacţie în a privi circul ieftin, mediatic, de doi lei . Drept urmare nu sunt încântat cum un om politic ales”, este cuvântul care place uneori, după caz(ca şi cu referendumurile), de o urbe, să fie umilit la limita decenţei umane. Ca medic am văzut chipul omului la un pas de colaps. Aşa am văzut la Argeş mai ieri, ieri la Constanţa. Poate se doreşte o moarte în direct, nu ştiu? Chiar securitatea comunistă avea minima decenţă de a sălta omul noaptea, ferit de ochii oamenilor. Iar acum când dosarul încă nu a fost instrumentat, ajuns în faţa unui judecător, a opri o intervenţie chirurgicală planificată mi se pare inuman. Dar ce mai este uman astăzi!? Urmează Vrancea! Şi acolo se dă prea des cu artificii si ce sa vezi(!?) , la sfârşitul anului au fost prea multe de culoarea roşie, basca luminiţele stradale care se ţin prea mult…mai exact până la 24 ianuarie!?