Amarul fierii si parerea de rau!
Si legea dupa care am trecut in rezerva la finele anului 2008 nu era buna. Avea multe imperfectiuni, chestii bagate sa favorizeze anumite categorii, dealtfel onorabile. Ca finantistii (apropo, eu nu am gasit finantist in activitate , dar si rezerva, care sa greseasca in favoarea ta, totdeauna au gresit in favoarea altora) si multi altii, nu vreau sa supar pe nimeni, nu mi-am propus asta. Nicidecum medicii militari. Dar asa cum era, era buna pana la urma. Era indexata in 2013, iar in 2014 se promite. Oricum depasea pensia avuta la finele anului 2010, chiar bine! Dar ea a fost regandita sa fie in minus de genialitatea unor reformatori ai statului roman. Trecuti, prezenti, viitori. Imi amintesc de o expresie auzita in vremuri vechi, comuniste. Cand treceai pe langa o proprietate mai chivernisita, sau chiar apartamentul unuia, el scump la vedere, dar in schimb sotia era foarte darnica la vedere si intrebai vecinatatile cum si cine, ti se raspundea scurt: “este vaporean omul, vine la 6-8-12 luni”. Dupa vapor, erau multe, peste oceanic cat vrei. Venea saracul , asa cum vin si ai nostrii dupa 6 luni, cu niste bani, incercand sa compenseze abstinenta impusa, asta in cel mai bun caz. Am scris despre previzibilele urmari, stiute bine de medicii psihiatrii, necunoscute insa de psihologi. Asta se intampla cand omul nepotrivit este pus la locul, tot nepotrivit, ori omul potrivit este pus la locul nepotrivit , sau poate omul nepotrivit este pus la locul potrivit, mai greu cu omul potrivit la locul potrivit. Variatiuni deci! Imi amintesc faptele citite undeva cu si despre marele Enescu. Reproduc, merita!: ” Un mare pianist, aflat in vizita la Paris, l-a sunat pe George Enescu pentru o intrevedere privata. Acesta i-a raspuns ca, din pacate, nu poate onora invitatia deoarece in acea seara trebuia sa-si ajute un conational care, dorind sa se lanseze in lumea muzicii pariziene, il solicitase anterior pe compozitor sa-i acompanieze la pian reprezentatia sustinuta la vioara. In cele din urma s-a gasit o solutie. Pentru a fi aproape de Enescu, pianistul a urcat pe scenă si in timpul concertului i-a intors acestuia filele partiturii, intrevederea continuand apoi în culise. A doua zi, un cotidian a recenzat evenimentul foarte succint. „Aseara am asistat la un concert cel putin ciudat. Cel care trebuia sa cante la vioara a cantat la pian. Cel care trebuia sa cante la pian a intors filele partiturii, iar cel care trebuia sa intoarcă filele partiturii a cantat la vioara”.
Rezumand, cele scrise, vedem realitatea zilelor de azi, realitate dusa la apogeu. Oare cat de „complex” trebuie sa fii ca om, sa crezi ca un individ care se lauda ca in 1989 avea un milion de lei adunati, iti vrea binele!? Uite asa, am vazut! Eu pana acum am solicitat doua credite. Unul cand eram in activitate si doream sa cumpar o casa cu doua camere si un sopron, imi trebuia pentru completare o suta milioane vechi, asta anterior casei unde stau acum, refacuta in totalitate de mine. Mi-au promis ca nu ar fi nici o problema, mi-au spus ca nu cer mult, ca pot mai mult, ca apoi... sa nu-mi dea creditul. Se vede treaba ca solda unui locotenent colonel medic nu ajungea austriacului? Nu mi-au dat, bine mi-au facut! Am gasit altceva. Al doilea credit a fost pentru Loganul cumparat. M-au supt francezii sapte ani, durand atat cat a durat si masina. Stiau ei ce stiau! Acum, in rezerva, nu incetez sa ma minunez privind la altii. De atata minunat si vis te trezesti seara in fata termostatului. Acum doi ani il puneam la 21 grade si am platit de am urlat, anul trecut am redus cu un grad si am urlat mai tare, cu 40% mai mult, acum am ajuns sa-l pun la 19 grade si cred ca voi tangui precum bocitoarele puse la mort. Ma gandesc cu groaza ca peste doi ani ajung la limita de jos a termostatului! Adica 17 grade. Sa vezi atunci jale !?
Cu stima
