TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Luna cadourilor

"Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost." 

Parafrazandul pe marele Creanga, ca mare dreptate a avut, am fost frumos pana la douazeci de ani, cuminte si tot frumos pana la treizeci, nici bogat, dar iar cuminte si frumos pana la patruzeci. Apoi treaba cu „sarac”, la fel precum humulesteanul gura de aur, am tot fost, dar parca niciodata ca acum. Sarac si curat! Dar ce folos am avut, am ? Daca m-ar privi cineva acum, ar vedea chipul omului cu acea cautatura care exprima parerea de rau, aceea pe care si eu am perceput-o jurnalistei care la intrebat pe presedinte ceva care pica greu, direct la ficat, la sfarsitul unei conferinte de presa cu un premier liberal motociclist, nou insurat ca se poarta acum, erau in tandretea „D.A.”, iar presedintele i-a raspuns in stilul sau cu: „minimul de inteligenta cand pui intrebarea!” Acum se pare ca multe-i cad greu la ficat. Nu stiu cum fac altii, dar pe mine luna cadourilor ma prinde mereu cu buzunarele goale, unica sansa fiind capitalismul imbelsugat blagoslovit, de n-ar mai fi fost, care mi-a dat… cardul de credit. Geme saracul,  si mai este pana-n pensie! Aud ca ar da-o pe unsprezece. Oi vedea eu cum ies in ianuarie!  Jumulit, dar drept. In rest toate bune, o tin intr-o minune zilnica. M-am minunat astazi plimbandu-mi familia prin hipermarketuri. Se vede ca am iesit mai rar in marile orase, asta-i cand privesti doar padurea inca a statului ca aia retrocedata a disparut. Nu te  mai poti apropia oameni buni de nimic! Astia pe toate le-au dublat in pret. Nici tu un whiski contrafacut, dar care poarta cu emfaza sigla marii firme, o votca mai ruseasca sa fie, sau un coniac mai de Jidvei. Nimic nu mai poti avea acum de nasterea Mantuitorului asa           de pus in mijlocul mesii. Inghiti in sec, privesti, alinti sticla si-i canti de dor punand-o inapoi cuminte pe raft. Raman cu „visinata” facuta-n vara. Dar este frumos in schimb. Frumos sa privesti la cate unul, sau una, cum le mai stivuieste in carut. Oameni cu noroc in viata! In marisorul oras lume putina, grabita pe strazi, fiecare isi stie nevoia si grija. Am stat desi vantul rece „masa” coastele pana-n inserare, sa vedem luminile bradului impodobit cu beculete. L-am fotografiat cu telefonul precum ciobanul vedeta pe facebook, ala de vorbeste cu oile pe munte si le si raspunde. Pe drumul de intoarce visam la „parceluta” de pamant pe care as cumpara-o la propunerea sefului al’ mare. Dar n-am cu ce!? Asta este daca nu m-am facut notar, expert sau executor. Am vrut medic, am iesit medic si militar. Mama ei de viata!