Cand unui popor i se ia demnitatea de adversar egal indreptatit moral cu cel care-i conduce viata, din mijlocul lui se naste luptatorul. Cand unor oameni li se cere sa-si calce „Onoarea si Patria” sadita-n suflet, pecetluite de juramantul sfant, mor.Uneori oamenii mor ingenuncheati de lumina iar alteori de-ntuneric prea adanc se lasă invinsi.
Alti doi camarazi au murit. Oameni in putere. Unul la Constanta, altul la Focsani. Am devenit mici stiri de presa locala. Moartea „fura” si sub 60 de ani de parca acolo unde-i duce ar fi nevoie de noi. Alaturi de destin suntem si invinsi. Mereu invinsi. Iar noi istoric am fost invinsi atat in Est, cat si in Vest. Atunci, acum. Am fost atat la Tratatul de Pace din 10 februarie 1947, iar acum in capitale zise europene. Mai rau suntem condusi chiar acum la noi acasa.
„Poate cel mai important este faptul că românii au mentalitate de învinşi, chiar atunci când stau la masă alături de alţi semeni ai lor” – prof univ. Ioan Scurtu
„Îngerii-şi îmbrăţişează propriul zbor între aripi.
Vântul împrăştie cu indiferenţă în văzduh ultimul parfum de roze înflorite.
Timpul clădeşte în urma noastră răbdător alte veşnicii şi-apoi le încuie meticulos în clepsidre până când va veni vremea lor.
Destinul şi-a spart ochelarii şi lipeşte etichete pe sentimente catalogându-le incorect.
Semaforul s-a blocat pe sens interzis şi toate iubirile trecute traversează neregulamentar.
E tot mai scumpă iubirea. Cheltuim nopţi înstelate şi curcubeie până când ne rămân din inimi doar teci uscate bune de făcut ceai cu care să aşteptăm sfârşitul.
Pământul îmi fuge de sub picioare. Am defrişat toate amintirile ce-l împădureau şi-acum alunecăm împreună.
Închid ochii. Mi-e mai bine aşa. Mi se perindă sub pleoape toate visele noastre, grăbite. Nu-mi spune niciunul încotro se îndreaptă, îşi fac semne pecetluindu-şi cu aratătorul buze livide.
Doarme oraşul. Din timp in timp fulgerător câte-o lumină oarbă străluceşte fugar.
Aud tăceri galopându-mi răzvrătite prin piept.
Adoarme-mă înainte de-a începe să-ţi aduni paşii. Nu vreau să aud uşile Universului cum se trântesc.”
Cu stima
