Ganduri pentru colegii craioveni la aniversare dar si pentru combatantii lor, tot craioveni.
Combatant sau necombatant
Baremul medical specifica doua variante. Necombatant razboi, dar combatant pace si necombatant pace si razboi, mai exact trecere in rezerva.
Nu mi-a placut, nu-mi place minciuna, implicit nu-mi plac mincinosii. De aceea incerc sa scriu totdeauna adevarul. Nu mi-au placut, nu-mi plac farisei. Am cautat sa nu fiu prefacut, fatarnic sau ipocrit. Mi-am asumat, imi asum totdeauna faptele. Nu-mi place sa vad acum ca unii se cred “mai militari” decat altii, mai combatanti decat necombatantii, mai importanti. Amintesc doar atat. Din 9 Mai 1945 tara nu a mai avut parte, din fericire de razboi, dar si de mari stategi ai luptei. Am avut desigur oameni de exceptie, avem si acum, poate vom avea. Imi amintesc un episod trecut din primul an al studentiei. Noi studentii militari medicinisti aveam aceeasi culoare al petlitelor, gradelor, vipustii, poaspoalului caschetei, cu pompierii. Nu am inteles de ce? Doar focul este portocaliu in general, iar noi avem culoarea sangelui recoltat. Fiind intr-un loc cu mai multi colegi, un student pompier in uniforma, se recomanda fetelor de dans, student medicinist in anul unu. Colegul meu, acum mare primar intr-un municipiu resedinta de judet in nord-vestul tarii, se apropie de el si-i spune: “ mai omule, si eu sunt student in anul intai la medicina militara, dar scuza-ma, nu te-am vazut pana acum la cursuri!?” Rusinea l-a determinat sa plece rapid. Oamenii aveau inca decenta faptelor atunci. Ai gresit pleci, acum...!? Nu-mi plac nici acei oameni care omoara din culpa sau fara culpa si care lupta apoi sa scape, prin orice mijloc de pedeapsa meritata, uitand ca tocmai pedeapsa, ispasirea ei, penitenta, te-ar mai putea spala pe tine ca om de judecata divina. In schimb am apreciat totdeuna omul pregatit locului sau,valoarea omului corect cu el si cei din jur, cu ceea ce a promis. Iar promisiunile adanci nu se pun in vorbe. Se fac! Exemple destule. Dar ea, promisiunea, devine si capacitatea de a dezamagi pe unii. Ii vad cum se agita. Nu mai au subiecte si nici cititori, comentarii putine la articol , aceiasi oameni prieteni de o bere, dar ei inca combat. Se vede treaba ca titulatura autoimpusa de “combatanti”, asa cum au fost formati si au trait, nu le da pace.
Le urez acestora doar atat; sa fiti sanatosi, tara are nevoie de voi!
Cu stima
