Ganduri de Ziua Armatei Romane

Totul a inceput atunci. A inceput rau. Apoi a primit din partea celor care cunosc, afixul “neo”. In medicina “neo” eufemistic, desemneaza neoplasmul-formatiune tumorala care se extinde, facand inutila terapia. Ati vazut o formatiune tumorala? Este foarte bine vascularizata. Creste repede si “suge” mult. Dupa, totul s-a murdarit, s-a innegrit, s-a pervertit, s-a inrait. Pas cu pas. O alta evolutie, o alta scara de valori. Excrescente hade, lacome, de neoprit.  Ca insasi tumora. Dupa 23 de ani am devenit. Privim muti si intelegem greu caderea valorilor umane. Batjocura, circul prost este cotidian. Asistam, comentam in cercuri mici, uneori doar familiale. Dar…latul se strange. Lat pus pe grumazul nostru. Am crezut in exemplul dat de: “capul plecat sabia nu-l taie”. Scena s-ar fi petrecut in Moldova anului 1612 , cand Stefan Tomsa, ajutat de tatari, a invins pretendentul sau la tron. Se putea atunci, se poate acum! Dar acum este vorba de siguranta, de viata noastra. Traim sub amenintarea sabiei taxelor si impozitelor. Altfel de unde plata!? Iar cuvantul sperietoare este spus cu tarie la plural. PENSIILOR! Te simti mic, te simti coplesit. Tu esti vinovatul, tu esti raul societatii. Sangele-ti devine greu, ingrosat, negru. Iar vasul impovarat se rupe. In creier, pe inima. Uneori suspinul de usurare este bilateral. Suntem doar urmasi ai dacilor. Ce mai conteza la 2000 de ani dupa, o “spaga” de 1 milion jumatate de euro la baietii destepti!? Ce mai conteaza esalonarea frumos motivata, pe patru ani, al pretului gazului pana la maximul zis a fi real? Practic se va extrage gazul la niste costuri de aproximativ 130 $/1000 m.c. si ni-l va vinde noua, proprietarilor cu aproximativ 400$ si o “redeventa de 3,5%, adica… rasul lumii, 14$ la 1000 m.c.Ce mai conteaza constitutional dreptul tau la vot? Ai libertatea de a renunta la el! Ce mai conteaza viata ta? Privesti cum pe de o parte ti se ureaza sa devii prosper, independent energetic, stat de drept si neaparat pentru tine cu viza, iar pe de alta parte ti se indica  beneficiarul firma. Apoi este informat si adevaratul carmuitor de demers al destinului.

Dar astazi este Ziua Armatei!

Pe 25 octombrie 1944, cu arma in mana, dupa o odihna impusa de 24 de ore, Armata Romana avea sa elibereze ultima brazda romaneasca. Avea apoi sa-si lase alti bravi eroi, chiar si pentru Budapesta cea stearsa de pe frontispiciul Arcului de Triumf.

Apara Doamne, Armata Romana!

Cu stima 

Excelenta ca unica traire
 
A incepe un demers prin care aduci in memorie timpul trecut, este precum vorba cronicarului :  „să sparie gândul”- De neamul moldovenilor, Miron Costin. Acum am devenit, suntem mai saraci uman, sufleteste si, ceea ce este mai trist, e ca uneori nici macar nu mai constientizam, nu ne mai dam seama de asta. Mergem mai departe, existam, doar existam, dar ei au fost, sunt inca! Incerc sa o fac astazi in aceasta zi mohorata de toamna, intr-o lume marcata tocmai de uitare . Iar printr-o aducere-aminte neincetata, Il avem salasluind in noi alaturi de Dumnezeu insusi  si pe acei care au ales sa fie unici ca traire.  Incep prin a aduce inca de la inceput un omagiu celor care nu mai sunt, dar care poate prin amintirea mea ii readuc cu veneratie. As incepe cu mentorii mei, pe cei care i-am ascultat, vazut, simtit. Creatorii de scoala medicala romaneasca. Incep cu omul, profesorul Mihail Anton, stralucitul semiolog, exceptionalul povestitor medical al amfiteatrului de la Coltea. Trec apoi la profesorul Stoiescu, farmacologul creator de disciplina medicala care, in cel mai frumos, trecut dar si prezent amfiteatru, aflat in spatele generalului creator de scoala medicala romaneasca si universitate, incanta auditoriul. Apoi profesorul Gavriliu, chirurgul creator de tehnica chirurgicala, esofagoplastia, dar si de instrumentar medical. De profesorul Rebedea, omul de exceptie prin tot, carte, conduita, clinica de genitologie. De profesorul Petru Groza, da Petru Groza, fiul inaintasului sau celebru cu acelasi nume, de profesorul Barzu, renumitul creator de disciplina si carte medicala radiologica si de radiotratament. Apoi de profesorul Voiculescu, infectionistul desavarsit cu al sau tratat de boli infectioase, carte de departe cea mai impozanta din biblioteca mea medicala, de omul de exceptie, unic prin tot, chirurg eminent, profesorul Setlacec, vrajitorul salilor de operatii din Fundeniul emblema medicala romaneasca. Nu-l pot uita pe profesorul Georgescu , microbiologul care incanta amfiteatrul plin al Institutului Cantacuzino, pe profesorii de anatomie Repciuc, Ranga sau Antonescu. De profesorul Terbancea care alatur de profesorul Scripcaru de la Iasi, au continuat medicina legala intemeiata de eminentii frati profesori Minovici prin disciplina si carte medicala. De profesorul Anastasatu marele ftiziolog, de profesorul Coltoiu creatorul dermatologiei moderne prin tratatul sau in trei volume. Cred ca sigur nu i-am scris pe toti. Acestia ca urmasi „au ispasit din greselile inaintasilor” (Culpam maiorum posteri luuant) si au ales excelenta.
Alaturi de profesori, se cade sa-i amintesc si pe colegi. Pe sefii de promotii, pe cei care cu mandrie si pretuire isi au numele trecut pe exceptionala marmura ornamentala a Facultatii de Medicina Militara. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de marele nostru savant, creator a peste 700 de brevete de inventie –Coanda, care la apogeul carierei si vietii si-a dorit vizitarea Iasului natal, al scolii militare devenita apoi spital militar si de care isi amintea de marmura sefilor de promotie unde, alaturi de alti Coanda, era trecut. Marmura data jos de epigoni vremelnici, era tablia unei mese grele de consiliu, pusa cu partea neteda in sus. Vizita fiind iminenta, iar marmura era de negasit, numai pronia cereasca a facut sa fie descoperita de o mana care isi netezea dunga pantalonului si sa fie pusa rapid acolo unde ii era locul, adica in marele hol a intrarii principale.
I-am cunoscut pe multi sefi de promotie, sefi de si cu care personal ma mandresc si-i recomand ori de cate ori este nevoie. Amintesc pe profesorul Sinescu, pe profesorul Nedelcu, pe doctorul Verdes, pe doctorul Mischianu, pe doctorul Rosu, colegul meu, pe doctorul mai mic cu un an, Greere. Si pentru-ca vorbesc si de colegi il trec pe doctorul Gabi „Braila”, adica conferentiar Gabriel Ciprian , cardiologul atat de stimat .Acestia sunt oamenii care au spus ca nu exista „nu pot”, sunt oamenii care-si depasesc mereu, mereu limitele. Iar cel mai important activ al nostru ca oameni suntem chiar noi- oamenii. Noi oamenii, care am uitat sa iubim, sa pretuim si in consecinta am uitat ca sursa excelentei exista mereu, acum. Consecintele indepartarii noastre de excelenta le vedem in fiecare zi. Perfidia, oportunismul, iscusinta, trasaturi apreciate de multi, mai mult sau mai putin constient,ca fiind sursa sigura a succesului tinde sa acopere excelenta. Dar…
„Gaudeamus igitur” , sa ne bucuram deci ca… exista, ca inca mai exista excelenta oamenilor!
 
Cu stima

Justitie!

Oare ce ne-am face noi fara justitie!?

Citesc acum cuvintele scrise de un cotidian: “a creat o vulnerabilitate”. Spuse de una dintre cele, trei, patru, persoane de neinlocuit. Cea care scria despre un partener pasager al vietii sale trecute ca: “are un salar de…” . Usor i-ar fi fost sa scrie sinonimul, adica ;“leafa”, cuvant care nu avea cum sa fie scurtat la- leaf’ ! Sau poate mai stii!? Dar gandul meu este sa scriu despre sistem. Este mare, stufos, musteste. De trai bun , se intelege!. Vad acum si evident ma fericesc privind inapoi, cum o firma mare de avocatura isi ia jucariile si se desparte. Viata are urcusuri, dar si coborasuri, ramificari, reuniuni, intersectii. “Visul frumos s-a destramat”, vorba cantecului. Totul a fost dat colegial la altii. Cum ramane cu beneficiarii!? Asta este o alta poveste! Personal ma incearca o mare amaraciune. Sunt beneficiarul a doua sentinte cu recuperare. Munca multa, efort, chin, renuntari. Suma de recuperat s-a dublat aproape in timpul demersului juridic. Sistemul include magistrati, avocati, experti, executori. Peste toti statul. Castigi apoi, greu, uneori dupa ani, dar…vine cineva, tot sfatuitorul cu “profesia diavolului”, care-ti spune: “si ce daca!” Perdantul, adica omul rau, tepuitorul, este sfatuit sa-si ascunda, ori dea afacerea familiei timp de trei ani cat fiinteaza investirea executorie. Ura…si la gara!, a se citi ”la revedere” si desigur esti poftit si pe viitor. Vine altul, care mai sta si la rand!

 „Iustitia caecus”. Justitia este oarbă; orbul nu poate să citească legile tiparite; prin urmare, a tipari legi nu folosește justitiei.  Este o eroare logica iar in retorica adesea este destul de dificil să se determine dacă reificarea a fost folosită corect sau incorect. Uneori viata noastra traieste intr-o eroare. Daca ar fi cel putin logica!?

Col. (r) dr. Avi Boboc

avi_boboc@yahoo.com

Proverbe

"Cum e turcu` e si pistolu`"? Se presupune ca turcu’ este cel copt, celalalt, tanaru’ este executiv,  precum pistolu’! Uneori trage cu cartuse "oarbe" ori "fas-uri! Tradus ar fi: cum e omul, aşa sunt şi faptele lui, gasca sau prietenii lui. Greu de scris de unde a aparut sau cine a nascocit acest proverb romanesc.  Ieri priveam la doi oameni mari. Ambii folosesc des cuvantele: „minciuna” (s.f.), ori „ a minti”(v.) . Dar adevarul, pentru multi dintre noi, este ca nu mai conteaza cine , pe cine, cu cine, intre cine, minte mai tare. Dupa cum nu mai conteaza, doua, trei, sau chiar patru luni in plus. Lucrurile nefacute bine la timpul lor, uneori nu mai pot fi indreptate.  Citeam despre un fost sef CIA care spunea ca:  poti manipula lesne atentia cetateanului punand in stanga un spectacol de circ, iar in dreapta un portavion pus spre admiratie, n-o sa-l  observe pe ultimul, ori nu mai prezinta interes imediat. Nu vi s-a intamplat sa fiti intr-un  grup care sa admire o constructie, sa zicem un gard, dar peste drum doi indivizi beti sa se bata, toti intorc privirea spre nefericitii circari. Privim cand la „cianura” , dupa ce am asistat oripilati la cainii comunitari, incompatibilitati, insolventa, audierea cunoscutului roman a lui Alexandre Dumas-"Dupa 20 de ani", care ni se baga pe gat duminicile dupa orele zece trecute fix, apoi am trecut iar prin justitie, spatiul Schengen si ajungem inevitabil la „Raportul MCV”.  Je m'en fiche! sau I don't care!. Tot aia, tot nu-mi mai pasa. Tot nu ma duc nicaieri. N-am cu ce!? Si daca as avea, unde sa ma duc?Vad ca nu-i pasa nici concitadinului de "salut " si painea cumparata zilnic de ambii dimineata. Intrebat de "MCV" a dat a necunoastere din cap! Si-a amintit,"parca era un Logan... nu!?". Ieri mi-a venit o noua „tidula” de la MApN.  Tot plic A5, tot recomandata. M-a repus in drepturile legii cu care am fost pensionat si de care retroactiv nu  au  mai tinut cont, pentr-ca reforma statului trebuia facuta neaparat si cu noi! Voi fi „inghetat” un an! Asta daca trec iarna cu bine! Dupa aia, daca nu va fi legea pensiilor militare in ianuarie 2014, care poate sa o ia de la capat cu marasmul  si Golgota noastra, voi simti indexarea de 4%. Doamne ajuta! 

Col. (r) dr. Avi Boboc

avi_boboc@yahoo.com

Drept la replica

„Afara ploua ca si toamna, si e urat

Ma uit pe geam ca dupa tine, si atat

In mine toate amintirile,te asteapta”

Nostalgia/Savoy

 

Initial nu am vrut sa dau „dreptul la replica”. Dar vremea de afara ma tine in casa. As incepe cu gradul. Mi-a fost dat, a urmat  cariera tinandu-se scai de mine. Asa cum mi-a fost dat, imi poate fi luat. Dar nimeni nu-mi poate lua profesia, hartia de valoare pe care scrie ”Universitatea de Medicina Carol Davila” si profesia de „doctor-medic”. Asa ca elucrubatia cu „zero, este egal cu zero!” legat de grad, nu tine cu mine. „Tovaras” inseamna persoana care este legată prin viața, ori prin activitatea dusă în comun in raport cu alta, sau care prin lupta servesc pentru aceeași cauză. Nu recunosc nici o persoana cu initialele „G.O” printre colegii mei de an sau de ani mai mari sau mai mici. Dar omul tine neaparat sa-mi spuna „tovaras”! Este dreptul lui fireste, iar pe dorinta omului nu te poti..., spune o vorba! Apoi omul „pune vorbe” in cele scrise de mine, face trimiteri la generalimea romana NATO. Fals domnule- tovaras, nu am nimic, respect, Armata Romana, reprezentantii actuali ai ei. Singurul general pomenit in scriere nicicum nu face parte din „generalii NATO”!? „Mare este grădina Ta, Doamne, poarta deschisă şi proştii sar gardul”, ne spune un proverb popular. Cat depre „Legea nr. 241/2013 ii "repara" asa de bine pe cei 10% care in realitate sunt 48%, incat legea le si "ingheata" reparatia vreo 10-15 ani de zile”, ii amintesc ca „guvernanti” iau ce au dat. Au dat mult, iau prin „neindexare” tot atat. Ca se intinde pe 10-15 ani, necazul lor. Mie mi-au dat putin, asa ca in doi ani termin cu asta! Restul cu U.T.C., P.C.R., A.I.S.M. sau U.N.A.P sunt vorbe cu litera mare. Nu mi-am castigat existenta cu ele. Universitatea pomenita mai sus, face cu „varf indesat” . Iar”graduate courses leading’ ori „postgraduate” , faimosul „PUK”, il am si eu. Legat de gandul profund: „La urma urmei ce se poate cere unui necombatant precum Boboc Avi care oricand putea fi inlocuit cu un civil? Ar fi fost si mai economic pentru armata sa fi fost inrolat ca civil! Doar nu exista apendicita militara vs. apendicita civila sau diaree militara vs. Diaree civila” Ii scriu; da domule (ceva cu gradu’ ar trebui), necobatantul daca nu era prezent, nu incepea activitatea. Creierul de ofiter semana cu cel de soldat cat l-am strans si pansat, sangele arterei humerale, sau venos, la fel. Dar ceea ce este mai importat, desi ca persoana nu am avut nimic cu civilii medici, adaug, civilul nu a fost preferat si datorita ”bucatariei „! Afla prostia interioara si , mai ales, nu  avea certificatul sau atestarea ORNISS, pe probleme militare. Pe care, de bine de rau, medicul militar le are pana „la secret”.

In rest domnule-tovarase(nu-mi permit nici ceva similar „sanitarului”, „felcerului’, dealtfel meserii onorabile), sa fii sanatos. Combate omule, dar cu cap, decenta, adevar!

Cu senina detasare

Sanitar, felcer, medic, necombatant

Acelasi Avi Boboc

Bucurie sau tristete?!...

De cate ori schimba omul buletinul sau cartea de identitate?

Nu-i nevoie sa va ganditi sau sa-mi raspundeti! Dupa implinirea  varstei de 14 ani, din 10 in 10 ani… pana la varsta de peste 50 de ani, cand cei care ne gandesc, judeca, cuantifica si clasifica viata noastra considera ca nu mai este cazul. Mai exact ti se face ultima carte de identitate.

Pana aici nimic deosebit, economie de material, ori se gandesc la banii nostrii putini, ori poate faciesul nostru dupa 55 de ani se considera ori prea trecut sa se mai schimbe, ori poate schimbarea noastra nu mai este semnificativa cu ridurile in plus sau cu ingrosarea lor.

“ O TEMPORA, O MORES!”  - Ce vremuri, ce moravuri!

Apostrofa apartine lui Cicero in exordiul  primei Catilinare, discurs prin care, la 7 noiembrie 63 i. Hr., marele orator, consul in acel an, denunta in fata Senatului conspiratia patricianului Lucius Sergius Catilina (108 - 62) impotriva Senatului. Vorba s-a folosit mereu ca expresie retorica a indignarii impotriva stricaciunii vremilor si a societatii. Dar ce te faci citindu-ti  C.I. abia primita, dupa trecerea a inca 10 ani ca valabilitatea trecuta pe ea, (sic!?) este: 09.2013-09.2073!?

Un ochi plange, un ochi rade! Precum in basmele lui Petru Ispirescu. Plange pentru-ca ai ajuns la o varsta cand devii pentru societate si legiuitori un balast sau rebut si cand trecerea din sistem este previzibila si dorita . Rade ca poate aceiasi indivizi gandesc si ne fericesc prin intervalul de 60 de ani ar fi necesar si dorit ca limita de viata.

Oricum mi-am propus sa mai traiesc 60 de ani! Nu de alta dar sa le fac pe plac. Doamne ajuta-ne si tine-ne pe noi… rezervistii militari!

Meritam!

Col. (r) dr. Boboc Avi

avi_boboc@yahoo.com

La multi ani S.C.M.D.!

Nu puteam scapa!?

Probabil Dumnezeu la facerea lumii a dorit asta! Poate atunci nu s-a asteptat la amploarea ulterioara, iar dupa se pare a fost prea tarziu!? Raul era facut!

Ca oameni, ca romani, mostenim raul lumii, raul tuturor natiilor. De ce totdeauna omul altfel decat restul, omul destept, omul luminat, a suportat raul celorlalti!? Ofensiva concertata a prostiei si inculturii impotriva omului destept. Oricare din cele patru Evangelii, dar mai ales cea a lui Luca, reflecta magistral cuvintele lui Iisus: „Dar adevărat vă spun, a mai zis El, ca nici un profet nu este acceptat în patria lui! 

 „…Împotriva prostiei Zeii înşişi luptă în zadar…” (Schiller). Prostii actioneaza, desteptii analizeaza. Prea multi la primii si prea mult la ceilalti.

Imediat dupa revolutie aveam sa aud pentru prima oara un om luminat. Vorbea repede, uneori prea repede de parca s-ar teme ca nu reuseste sa spuna tot, vorbea documentat, vorbea bine. Era din sistemul din care faceam parte si eu. Am avut atunci o tresarire placuta. Un militar, un istoric, un cercetator. O elita intr-o mare condusa de o majoritate. Dupa i-am urmarit aparitiile. Totdeauna deasupra tuturora. Este cel care ne-a dat sarbatorirea Zilei Nationale la 1 Decembrie, zi de departe cea mai semnificativa din istoria natiei romane. Este omul care a gandit aparitia sindicatului militarilor. Aveau sa fie si altii care au infaptuit apoi gandul sau si sunt membrii fondatori. Trebuia sa fie, trebuia să poarte un nume, vorba poeziei lui Marin Sorescu. Un singur nume, SCMD-ul!

La aniversare doar atat. Libertatea se castiga greu si este si „dreptul de a nu minti.” Albert Camus

La multi ani S.C.M.D.!

Col. (r) dr. Boboc Avi

avi_boboc@yahoo.com