Excelenta ca unica traire
 
A incepe un demers prin care aduci in memorie timpul trecut, este precum vorba cronicarului :  „să sparie gândul”- De neamul moldovenilor, Miron Costin. Acum am devenit, suntem mai saraci uman, sufleteste si, ceea ce este mai trist, e ca uneori nici macar nu mai constientizam, nu ne mai dam seama de asta. Mergem mai departe, existam, doar existam, dar ei au fost, sunt inca! Incerc sa o fac astazi in aceasta zi mohorata de toamna, intr-o lume marcata tocmai de uitare . Iar printr-o aducere-aminte neincetata, Il avem salasluind in noi alaturi de Dumnezeu insusi  si pe acei care au ales sa fie unici ca traire.  Incep prin a aduce inca de la inceput un omagiu celor care nu mai sunt, dar care poate prin amintirea mea ii readuc cu veneratie. As incepe cu mentorii mei, pe cei care i-am ascultat, vazut, simtit. Creatorii de scoala medicala romaneasca. Incep cu omul, profesorul Mihail Anton, stralucitul semiolog, exceptionalul povestitor medical al amfiteatrului de la Coltea. Trec apoi la profesorul Stoiescu, farmacologul creator de disciplina medicala care, in cel mai frumos, trecut dar si prezent amfiteatru, aflat in spatele generalului creator de scoala medicala romaneasca si universitate, incanta auditoriul. Apoi profesorul Gavriliu, chirurgul creator de tehnica chirurgicala, esofagoplastia, dar si de instrumentar medical. De profesorul Rebedea, omul de exceptie prin tot, carte, conduita, clinica de genitologie. De profesorul Petru Groza, da Petru Groza, fiul inaintasului sau celebru cu acelasi nume, de profesorul Barzu, renumitul creator de disciplina si carte medicala radiologica si de radiotratament. Apoi de profesorul Voiculescu, infectionistul desavarsit cu al sau tratat de boli infectioase, carte de departe cea mai impozanta din biblioteca mea medicala, de omul de exceptie, unic prin tot, chirurg eminent, profesorul Setlacec, vrajitorul salilor de operatii din Fundeniul emblema medicala romaneasca. Nu-l pot uita pe profesorul Georgescu , microbiologul care incanta amfiteatrul plin al Institutului Cantacuzino, pe profesorii de anatomie Repciuc, Ranga sau Antonescu. De profesorul Terbancea care alatur de profesorul Scripcaru de la Iasi, au continuat medicina legala intemeiata de eminentii frati profesori Minovici prin disciplina si carte medicala. De profesorul Anastasatu marele ftiziolog, de profesorul Coltoiu creatorul dermatologiei moderne prin tratatul sau in trei volume. Cred ca sigur nu i-am scris pe toti. Acestia ca urmasi „au ispasit din greselile inaintasilor” (Culpam maiorum posteri luuant) si au ales excelenta.
Alaturi de profesori, se cade sa-i amintesc si pe colegi. Pe sefii de promotii, pe cei care cu mandrie si pretuire isi au numele trecut pe exceptionala marmura ornamentala a Facultatii de Medicina Militara. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de marele nostru savant, creator a peste 700 de brevete de inventie –Coanda, care la apogeul carierei si vietii si-a dorit vizitarea Iasului natal, al scolii militare devenita apoi spital militar si de care isi amintea de marmura sefilor de promotie unde, alaturi de alti Coanda, era trecut. Marmura data jos de epigoni vremelnici, era tablia unei mese grele de consiliu, pusa cu partea neteda in sus. Vizita fiind iminenta, iar marmura era de negasit, numai pronia cereasca a facut sa fie descoperita de o mana care isi netezea dunga pantalonului si sa fie pusa rapid acolo unde ii era locul, adica in marele hol a intrarii principale.
I-am cunoscut pe multi sefi de promotie, sefi de si cu care personal ma mandresc si-i recomand ori de cate ori este nevoie. Amintesc pe profesorul Sinescu, pe profesorul Nedelcu, pe doctorul Verdes, pe doctorul Mischianu, pe doctorul Rosu, colegul meu, pe doctorul mai mic cu un an, Greere. Si pentru-ca vorbesc si de colegi il trec pe doctorul Gabi „Braila”, adica conferentiar Gabriel Ciprian , cardiologul atat de stimat .Acestia sunt oamenii care au spus ca nu exista „nu pot”, sunt oamenii care-si depasesc mereu, mereu limitele. Iar cel mai important activ al nostru ca oameni suntem chiar noi- oamenii. Noi oamenii, care am uitat sa iubim, sa pretuim si in consecinta am uitat ca sursa excelentei exista mereu, acum. Consecintele indepartarii noastre de excelenta le vedem in fiecare zi. Perfidia, oportunismul, iscusinta, trasaturi apreciate de multi, mai mult sau mai putin constient,ca fiind sursa sigura a succesului tinde sa acopere excelenta. Dar…
„Gaudeamus igitur” , sa ne bucuram deci ca… exista, ca inca mai exista excelenta oamenilor!
 
Cu stima