TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Cifre si calcule.

Priveam cifrele rectificarii bugetare. Perdantii sunt la: Munca, Sanatate, Mediu, Finante, Armata, apoi ar mai fi luarea primei(doar pentru atat au inchis ochii) de 400.000 lei, de Sfantul Nicolae, la CCR si desigur toaletarea de iarna, de un million de lei, al Parcului Cotroceni. Castigatorii sunt: Internele, SRI, SPP, STS, probabil si cei din SIE si, era sa uit, avionul prezidential.

La Armata s-a rectificat in minus vreo 32 milioane lei. Sau, daca doriti, peste 7 milioane de euro. Un mizilic daca gandesti ca achizitionarea celor 12 avioane de vanatoare F16 ne costa vreo 550 de milioane de euro, din care s-a tras deja prima transa pentru portughezi, adica suma de 100 milioane de euro. Iar pentru-ca nu doresc sa comentez avionica putin mai tanarului, dar si mai aratosului F16, fata de batranul MiG 21 LanceR, primul lansat de americani acum 35 de ani, iar MiG-ul cu cinci ani in fata, trecand si peste faptul ca inclusiv portughezii se gandesc sa-l schimbe consumandu-si rezerva de zbor, trec spre calcule mult mai pragmatice. Adica evaluarea banilor rectificati in…pensii date. Cu ei s-ar fi platit peste 15000 de pensii medii, sau intr-un an, 1250 de asistati sociali. La o rata de aproximativ 150- 200 de colegi care lunar ne parasesc, peste 2000 pe an, pot deduce ca banii, intr-un procent de 65% de la Armata, sunt rezultati si prin iesirea noastra naturala, la varste intre 60-65 ani din sistem.

Mai constat ceva! Suma rectificata la Armata ar cam fi, aproximativ, totalul sumei date celor care ne apara din umbra. Iar pentru-ca am vazut cu ochii mei cum este cu apararea mea si a familiei, ca roman, duminica intre orele 14.00-16.00 pe drumul national Brasov-Tg.Secuiesc, nu pot decat sa ma bucur.

Inchei prin a-mi aminti cu piosenie de cei care ne-au parasit anul acesta. Pentru-ca este noapte cand oamenii normali se odihnesc si pentru-ca ochii mi se umezesc, mai scriu doar atat:

Dumnezeu sa va odihneasca in pace dragi colegi rezervisti militari!

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: Ganduri de Ziua Armatei Romane

Vreau sa scriu despre “Cuiul lui Pepelea”, sau direct, dreptul abuziv dat. Ca a fost dat, s-a vazut in anii minunati ai democratiei noastre. A fost insasi formarea ei. Apoi introducerea ei prin anii ‘95, ca fiind motivarea aspectului total dezavantajos : “avandu-l langa tine il controlezi mai usor”! Atat de usor incat nu a mai plecat, iar cand a plecat, tot la fel de important este, fie la putere, fie in opozitie. Aceasta expresie romaneasca - “Cuiul lui Pepelea”, ar fi pretextul abil de a fi, de a te amesteca permanent in treburile importante ale vietii, dainuirii tale, dainuire care poate fi si a lui. Dar  alte ganduri are!? Ca si Pacala, Pepelea este un personaj din creatia nesecata polulara romaneasca. Si-a vandut casa, pastrandu-si doar un cui, pretex apoi pentru a intra peste om, in casa lui, in sufletul lui, ori de cate ori vrea. Fie sa-si puna caciula, fie sa si-o ia, fie a-si atarna budigai nespalati (budigai egal regionalism de origine(sic!?) maghiara pentru indispensabili).  Si ca buturuga mica din binecunoscutul proverb, care are viata si unic scop de a rasturna care mari, se aseaza in fata lui si ii pune piedica. Din alta perspectiva, o alta explicare a proverbului ar fi sa nu ne subestimam niciodata apropiatul de la sanul tau si a tarii. Solutia ar fi evitarea situatiilor periculoase unde stim ca buturuga se pune precum “boala pe omul sanatos”. Dar ai cu cine!? Uneori cred ca asta s-a dorit, se doreste. Calea, o alta expresie ca cea cu “cuiul”! Adica : “Oul lui Columb”. Luand oul si lovindu-l putin de masa ca sa-l aplatizam, il putem tine pe verticala in echilibru. O solutie simpla. Dar intampinam greutatea- “Nodului Gordian”. Denumirea provine de la taranul Gordias, devenit regale Frigiei si tatal legendarului rege Midas. El mestesugise un nod atat de bine facut, de nedesfacut, al rotii carutei sale la osie. Mai tarziu, Alexandru Macedon ar fi taiat “nodul Gordian” cu sabia, implinind prezicerile si punand stapanire pe partea de vest a Asiei. Dar asta, Alexandru, stia ce dorea! Noi…!

Daca dupa aceasta citire, nu ganditi unde bat, negasind similitudinea,  raspunsul este simplu :

 U.D.M.R. !

Cu stima

Ganduri de Ziua Armatei Romane

Totul a inceput atunci. A inceput rau. Apoi a primit din partea celor care cunosc, afixul “neo”. In medicina “neo” eufemistic, desemneaza neoplasmul-formatiune tumorala care se extinde, facand inutila terapia. Ati vazut o formatiune tumorala? Este foarte bine vascularizata. Creste repede si “suge” mult. Dupa, totul s-a murdarit, s-a innegrit, s-a pervertit, s-a inrait. Pas cu pas. O alta evolutie, o alta scara de valori. Excrescente hade, lacome, de neoprit.  Ca insasi tumora. Dupa 23 de ani am devenit. Privim muti si intelegem greu caderea valorilor umane. Batjocura, circul prost este cotidian. Asistam, comentam in cercuri mici, uneori doar familiale. Dar…latul se strange. Lat pus pe grumazul nostru. Am crezut in exemplul dat de: “capul plecat sabia nu-l taie”. Scena s-ar fi petrecut in Moldova anului 1612 , cand Stefan Tomsa, ajutat de tatari, a invins pretendentul sau la tron. Se putea atunci, se poate acum! Dar acum este vorba de siguranta, de viata noastra. Traim sub amenintarea sabiei taxelor si impozitelor. Altfel de unde plata!? Iar cuvantul sperietoare este spus cu tarie la plural. PENSIILOR! Te simti mic, te simti coplesit. Tu esti vinovatul, tu esti raul societatii. Sangele-ti devine greu, ingrosat, negru. Iar vasul impovarat se rupe. In creier, pe inima. Uneori suspinul de usurare este bilateral. Suntem doar urmasi ai dacilor. Ce mai conteza la 2000 de ani dupa, o “spaga” de 1 milion jumatate de euro la baietii destepti!? Ce mai conteaza esalonarea frumos motivata, pe patru ani, al pretului gazului pana la maximul zis a fi real? Practic se va extrage gazul la niste costuri de aproximativ 130 $/1000 m.c. si ni-l va vinde noua, proprietarilor cu aproximativ 400$ si o “redeventa de 3,5%, adica… rasul lumii, 14$ la 1000 m.c.Ce mai conteaza constitutional dreptul tau la vot? Ai libertatea de a renunta la el! Ce mai conteaza viata ta? Privesti cum pe de o parte ti se ureaza sa devii prosper, independent energetic, stat de drept si neaparat pentru tine cu viza, iar pe de alta parte ti se indica  beneficiarul firma. Apoi este informat si adevaratul carmuitor de demers al destinului.

Dar astazi este Ziua Armatei!

Pe 25 octombrie 1944, cu arma in mana, dupa o odihna impusa de 24 de ore, Armata Romana avea sa elibereze ultima brazda romaneasca. Avea apoi sa-si lase alti bravi eroi, chiar si pentru Budapesta cea stearsa de pe frontispiciul Arcului de Triumf.

Apara Doamne, Armata Romana!

Cu stima 

Excelenta ca unica traire
 
A incepe un demers prin care aduci in memorie timpul trecut, este precum vorba cronicarului :  „să sparie gândul”- De neamul moldovenilor, Miron Costin. Acum am devenit, suntem mai saraci uman, sufleteste si, ceea ce este mai trist, e ca uneori nici macar nu mai constientizam, nu ne mai dam seama de asta. Mergem mai departe, existam, doar existam, dar ei au fost, sunt inca! Incerc sa o fac astazi in aceasta zi mohorata de toamna, intr-o lume marcata tocmai de uitare . Iar printr-o aducere-aminte neincetata, Il avem salasluind in noi alaturi de Dumnezeu insusi  si pe acei care au ales sa fie unici ca traire.  Incep prin a aduce inca de la inceput un omagiu celor care nu mai sunt, dar care poate prin amintirea mea ii readuc cu veneratie. As incepe cu mentorii mei, pe cei care i-am ascultat, vazut, simtit. Creatorii de scoala medicala romaneasca. Incep cu omul, profesorul Mihail Anton, stralucitul semiolog, exceptionalul povestitor medical al amfiteatrului de la Coltea. Trec apoi la profesorul Stoiescu, farmacologul creator de disciplina medicala care, in cel mai frumos, trecut dar si prezent amfiteatru, aflat in spatele generalului creator de scoala medicala romaneasca si universitate, incanta auditoriul. Apoi profesorul Gavriliu, chirurgul creator de tehnica chirurgicala, esofagoplastia, dar si de instrumentar medical. De profesorul Rebedea, omul de exceptie prin tot, carte, conduita, clinica de genitologie. De profesorul Petru Groza, da Petru Groza, fiul inaintasului sau celebru cu acelasi nume, de profesorul Barzu, renumitul creator de disciplina si carte medicala radiologica si de radiotratament. Apoi de profesorul Voiculescu, infectionistul desavarsit cu al sau tratat de boli infectioase, carte de departe cea mai impozanta din biblioteca mea medicala, de omul de exceptie, unic prin tot, chirurg eminent, profesorul Setlacec, vrajitorul salilor de operatii din Fundeniul emblema medicala romaneasca. Nu-l pot uita pe profesorul Georgescu , microbiologul care incanta amfiteatrul plin al Institutului Cantacuzino, pe profesorii de anatomie Repciuc, Ranga sau Antonescu. De profesorul Terbancea care alatur de profesorul Scripcaru de la Iasi, au continuat medicina legala intemeiata de eminentii frati profesori Minovici prin disciplina si carte medicala. De profesorul Anastasatu marele ftiziolog, de profesorul Coltoiu creatorul dermatologiei moderne prin tratatul sau in trei volume. Cred ca sigur nu i-am scris pe toti. Acestia ca urmasi „au ispasit din greselile inaintasilor” (Culpam maiorum posteri luuant) si au ales excelenta.
Alaturi de profesori, se cade sa-i amintesc si pe colegi. Pe sefii de promotii, pe cei care cu mandrie si pretuire isi au numele trecut pe exceptionala marmura ornamentala a Facultatii de Medicina Militara. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de marele nostru savant, creator a peste 700 de brevete de inventie –Coanda, care la apogeul carierei si vietii si-a dorit vizitarea Iasului natal, al scolii militare devenita apoi spital militar si de care isi amintea de marmura sefilor de promotie unde, alaturi de alti Coanda, era trecut. Marmura data jos de epigoni vremelnici, era tablia unei mese grele de consiliu, pusa cu partea neteda in sus. Vizita fiind iminenta, iar marmura era de negasit, numai pronia cereasca a facut sa fie descoperita de o mana care isi netezea dunga pantalonului si sa fie pusa rapid acolo unde ii era locul, adica in marele hol a intrarii principale.
I-am cunoscut pe multi sefi de promotie, sefi de si cu care personal ma mandresc si-i recomand ori de cate ori este nevoie. Amintesc pe profesorul Sinescu, pe profesorul Nedelcu, pe doctorul Verdes, pe doctorul Mischianu, pe doctorul Rosu, colegul meu, pe doctorul mai mic cu un an, Greere. Si pentru-ca vorbesc si de colegi il trec pe doctorul Gabi „Braila”, adica conferentiar Gabriel Ciprian , cardiologul atat de stimat .Acestia sunt oamenii care au spus ca nu exista „nu pot”, sunt oamenii care-si depasesc mereu, mereu limitele. Iar cel mai important activ al nostru ca oameni suntem chiar noi- oamenii. Noi oamenii, care am uitat sa iubim, sa pretuim si in consecinta am uitat ca sursa excelentei exista mereu, acum. Consecintele indepartarii noastre de excelenta le vedem in fiecare zi. Perfidia, oportunismul, iscusinta, trasaturi apreciate de multi, mai mult sau mai putin constient,ca fiind sursa sigura a succesului tinde sa acopere excelenta. Dar…
„Gaudeamus igitur” , sa ne bucuram deci ca… exista, ca inca mai exista excelenta oamenilor!
 
Cu stima

Justitie!

Oare ce ne-am face noi fara justitie!?

Citesc acum cuvintele scrise de un cotidian: “a creat o vulnerabilitate”. Spuse de una dintre cele, trei, patru, persoane de neinlocuit. Cea care scria despre un partener pasager al vietii sale trecute ca: “are un salar de…” . Usor i-ar fi fost sa scrie sinonimul, adica ;“leafa”, cuvant care nu avea cum sa fie scurtat la- leaf’ ! Sau poate mai stii!? Dar gandul meu este sa scriu despre sistem. Este mare, stufos, musteste. De trai bun , se intelege!. Vad acum si evident ma fericesc privind inapoi, cum o firma mare de avocatura isi ia jucariile si se desparte. Viata are urcusuri, dar si coborasuri, ramificari, reuniuni, intersectii. “Visul frumos s-a destramat”, vorba cantecului. Totul a fost dat colegial la altii. Cum ramane cu beneficiarii!? Asta este o alta poveste! Personal ma incearca o mare amaraciune. Sunt beneficiarul a doua sentinte cu recuperare. Munca multa, efort, chin, renuntari. Suma de recuperat s-a dublat aproape in timpul demersului juridic. Sistemul include magistrati, avocati, experti, executori. Peste toti statul. Castigi apoi, greu, uneori dupa ani, dar…vine cineva, tot sfatuitorul cu “profesia diavolului”, care-ti spune: “si ce daca!” Perdantul, adica omul rau, tepuitorul, este sfatuit sa-si ascunda, ori dea afacerea familiei timp de trei ani cat fiinteaza investirea executorie. Ura…si la gara!, a se citi ”la revedere” si desigur esti poftit si pe viitor. Vine altul, care mai sta si la rand!

 „Iustitia caecus”. Justitia este oarbă; orbul nu poate să citească legile tiparite; prin urmare, a tipari legi nu folosește justitiei.  Este o eroare logica iar in retorica adesea este destul de dificil să se determine dacă reificarea a fost folosită corect sau incorect. Uneori viata noastra traieste intr-o eroare. Daca ar fi cel putin logica!?

Col. (r) dr. Avi Boboc

avi_boboc@yahoo.com

Proverbe

"Cum e turcu` e si pistolu`"? Se presupune ca turcu’ este cel copt, celalalt, tanaru’ este executiv,  precum pistolu’! Uneori trage cu cartuse "oarbe" ori "fas-uri! Tradus ar fi: cum e omul, aşa sunt şi faptele lui, gasca sau prietenii lui. Greu de scris de unde a aparut sau cine a nascocit acest proverb romanesc.  Ieri priveam la doi oameni mari. Ambii folosesc des cuvantele: „minciuna” (s.f.), ori „ a minti”(v.) . Dar adevarul, pentru multi dintre noi, este ca nu mai conteaza cine , pe cine, cu cine, intre cine, minte mai tare. Dupa cum nu mai conteaza, doua, trei, sau chiar patru luni in plus. Lucrurile nefacute bine la timpul lor, uneori nu mai pot fi indreptate.  Citeam despre un fost sef CIA care spunea ca:  poti manipula lesne atentia cetateanului punand in stanga un spectacol de circ, iar in dreapta un portavion pus spre admiratie, n-o sa-l  observe pe ultimul, ori nu mai prezinta interes imediat. Nu vi s-a intamplat sa fiti intr-un  grup care sa admire o constructie, sa zicem un gard, dar peste drum doi indivizi beti sa se bata, toti intorc privirea spre nefericitii circari. Privim cand la „cianura” , dupa ce am asistat oripilati la cainii comunitari, incompatibilitati, insolventa, audierea cunoscutului roman a lui Alexandre Dumas-"Dupa 20 de ani", care ni se baga pe gat duminicile dupa orele zece trecute fix, apoi am trecut iar prin justitie, spatiul Schengen si ajungem inevitabil la „Raportul MCV”.  Je m'en fiche! sau I don't care!. Tot aia, tot nu-mi mai pasa. Tot nu ma duc nicaieri. N-am cu ce!? Si daca as avea, unde sa ma duc?Vad ca nu-i pasa nici concitadinului de "salut " si painea cumparata zilnic de ambii dimineata. Intrebat de "MCV" a dat a necunoastere din cap! Si-a amintit,"parca era un Logan... nu!?". Ieri mi-a venit o noua „tidula” de la MApN.  Tot plic A5, tot recomandata. M-a repus in drepturile legii cu care am fost pensionat si de care retroactiv nu  au  mai tinut cont, pentr-ca reforma statului trebuia facuta neaparat si cu noi! Voi fi „inghetat” un an! Asta daca trec iarna cu bine! Dupa aia, daca nu va fi legea pensiilor militare in ianuarie 2014, care poate sa o ia de la capat cu marasmul  si Golgota noastra, voi simti indexarea de 4%. Doamne ajuta! 

Col. (r) dr. Avi Boboc

avi_boboc@yahoo.com