vineri, 27 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Sfantul Stefan.
Sarbatorit de ortodoxi astazi(27.12), de catolici ieri. Putini stiu ca avea doar 35 de ani cand a fost omorat. Nascut in anul 1, mort in anul 35. Putini stiu ca a fost omorat prin lapidare(cu pietre), ingropat inainte pana la brau in pamant. Putini stiu ca a fost primul. Adica primul martir crestin omarat. Si inca ceva? A fost crestinul omorat prin osardia cu care alt mare sfant a contribuit decisiv. Dealtfel a si asistat la moartea lui. Acel mare viitor sfant a fost Pavel!. Mort la randul lui in cetatea Romei, alaturi cu marele sfant Petru. Pavel prim taierea capul. Petru crucificat. Un amanunt. Marele apostol Petru, la crucificare a spus:" nu merit sa fiu crucificat ca Hristosul !" adica Iisus. Drept pentru care a fost crucificat pe crucea intoarsa, cu capul in jos. Un alt amanunt, comun noua ca natie. Pavel, devenit cel mai mare increstinator de oameni, dealtfel inchis in temnita romana, a fost demascat chiar de apropiati! 

joi, 19 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Repetabilul destin

„Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
 „
 
sau
 
„de când Moldova îmi ieşi înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii răzăşi şi ţărani, în Câmpul de la Direptate, şi cum vru Moldova aşa vrusei şi eu. Că vru ea un domn drept, şi n-am despuiat pe unii ca să îmbogăţesc pe alţii... că vru ea un domn treaz, şi-am vegheat ca să-şi odihnească sufletul ei ostenit... că vru ea ca numele ei să-l ştie şi să-l cinstească cu toţii, şi numele ei trecu graniţa, de la Caffa până la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Hristos...”
 
Cine le dă dreptul. Să taie ori să dea. Să ierte ori să acuze.  Să înalţe slăvi pe unii, pe noi să ne umilească. Să suportăm mereu noi reguli, ce apoi schimbate-s lesne în mers. Să ne-nnebunească fii şi fiicele, ori să ne aducă moartea. Putin le pasa lor!
 
 „Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns/Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns/ Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?/ Pe pământul de cruci, numai om să nu fii”
 
Prea multe cruci. Pe margine de drumuri ori prin al ţintirimuri colţuri. Morminte noi apar. Nu le mai vedem, iar uneori nici nu ne mai pasă. La braţ cu nenorocul mereu ne însoţim. Sperăm că ne va bine. Cândva să avem şi parte. Speranţe spulberate.

 Primul citat desigur este din "Scrisoarea a III-a".
Al doilea din "Apus de soare".
Iar al treilea din "Repetabila povară".
Reproduse să spună acelaşi lucru. Sunt scrise de trei români prea mari. Cu a lor genialitate ce nu se va mai naşte. Avem acum la schimb, prostie, laşitate. Aşezate pe orgolii nemăsurate. De parcă pe vecie le este dat să fie. Ce-am sperat şi vrut şi ce s-a obţinut.
 
Timp pierdut. Şi vieţi la fel pierdute. Atunci în 89, acum şi poate mâine.
În deal se aprinde dar şi se stinge becul. Demult lor nu le pasă. Te vor să le dai doar votul. Te judecă apoi. Pe Biblie ori poate–n săli de osândire.
 
„The rest is silence”
Tăcerea este a noastră. Doar a noastra!

marți, 17 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Politici editoriale
 
Plec avand doua repere. “Adevarul exista, numai minciuna se inventeaza” si probabil cuvintele auzite de Iisus in fata judecatii lui Pilat din dimineata joii negre, adica:”Ut verum sit”, spus in cinematografie: “What is the Truth”, adica: “ Care este adevarul”. Multi s-au intrebat in fata ambiguitatii semnificatiei cuvantului “adevar”, ce este? Simplu s-ar spune ca ar fi o reflectie a realitatii. Dar este cu mult mai mult! Acum in fata celor doua repere, convins si de faptul ca cel care da banu’ are si ciocanu’, fac o analiza. Fara parti pris-uri, fara patima, apolitic. Ma ajut de tehnica. Ziua, televizorul meu, cu o diagonala destul de mare, este impartit in doua. Pe doua canale de stiri. Cand doresc informatia si auzita, dau “full screen” pe cea care ma intereseaza. Cel de-al treilea canal de stiri, candva de luat in seama, prin pierderile suferite in oameni, buni jurnalisti integrati usor in alte televiziuni, si care acum face o politica editoriala mai mult decat curioasa, politica apreciata dealtfel intr-o seara ‘dupa orele 18.00h. trecute fix, nu mai este de luat in seama. Speriati de C.N.A.-ul atoatefacator a intrat in randul impus de marsaluitorii dreptatrii, pardon, democratiei. Curios este ca nu trebuie sa fii jurnalist, vad ca sunt destui care nu vad, ori se fac ca nu vad, linia, adevarul. Ambele(linia, adevarul) se vad usor la un canal de stiri, de aproape un an, tot dupa ziua coabitarii. PNL-ul , dar mai ales presedintele sau, sunt subiectele predilecte. Numai in rau! De dimineata pana seara. Scopul la fel de curios? Ar fi trebuit sa fie in linie(dilema, o alta dilema, mereu adevarate al senatorului Ghise). Dar nu este! Desigur, pe un teren volatil, instabil al politicii dambovitene, schimbarea se dezvolta si creste exponential in timp scurt. Dar nu este corect (fair)! Dar ce mai este corect acum? Cum incorecta a fost impunerea unei legi care incalca un contrat cu statul roman, contract dus pana la capat, asumat, efectuat si care a omorat, omoara inca mari patrioti. Nu conteaza! Conditiile nu mai sunt la fel. Perdantul acum este PNL-ul. PNL-ul care putea sa o faca demult, incepand cu noaptea, cand se fura caii, dupa 9 decembrie la doar trei zile, sau in mai, iulie  sau septembrie. Motive suficiente. Nu a facut-o, sa nu o faca! Altfel pierde. Ramane cu maxim 20% din electorat, nucleul PNL, ma tem ca si presedintele nu mai aduna nici 25%. Dincolo, PSD-ul cu un scor mult mai bun si ca partid si ca presedinte, are ciocanul. Ala de sus, asemanator cu cel al patronului. Cu UNPR-ul, PC-ul saritor cand in curtea PSD-ului, apoi PNL-ului, iar PSD-ului, ca in sotronul copilariei noastre, plus (aici este tradarea) cateva voturi UDMR-iste, care flutura mereu acelasi si unic “as”(de la infiintarea uniunii il are) scos din maneca, impun calea. “Pa si la gara!”ori “sanatate!”, par a spune acum colegilor de coalitie. Dar pierde si PSD-ul, si patronul, amnistia, codul. Castiga...

Deci cum este cu “adevarul”, ori nu mai conteaza!
 
Cu aceeasi stima

sâmbătă, 14 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Moral, legal
“Cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa, taraisul sarpelui si pasul gandacului, vajaitul vantului, pulberea pamantului” – versuri populare.
 
Auzim des cuvintele. Autorul moral sau legal. Despre legal scriu altii. Eu vreau sa scriu despre moral. As aminti din explicarea din DEX a cuvantului, doar latura care tine de lumea interioara a omului, de spiritul sau. Trinitatea crestina, crucea pe care o facem zilnic, cele patru puncte cardinale as spune, au ca deosebita reprezentare si duhul ori spiritul devenit sfant. Ca moralitate reprezinta: natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane din punct de vedere moral. Mai inseamna cinste si bună purtare. Ce importanta are trasatura umana? Din punctul meu de vedere imensa. De departe mai importanta decat legea. Imi amintesc o  intamplare tragica vazuta la inceputurile vietii mele de medic militar care m-a impresionat ca urmare . Activam la un mare depozit de munitie transilvan. Viata ma determina sa ma deplasez multi kilometrii spre si dinspre casa. Ma ajutam de masina nou cumparata de care eram tare mandru si de cota de benzina care si pentru un singur drum imi era insuficienta. Plecasem spre casa. Drum lung de peste 400 de kilometrii. Pe drumul mortii, acum sunt multe cu titulatura aceasta, adica pe portiunea Sebes –Sibiu, aproape de intrarea in Sibiu, aveam sa vad o mare drama. Un nesabuit, in depasire, pe o portiune de drum fara vizibilitate, varf de panta, a determinat prin conduita sa moartea a trei oameni. Nefericitul ramas anonim si-a continuat drumul nepasator. Mortii au ramas pe panta aceea. Specialistul, colonelul Beda, autor de manuale, avea sa scrie mai apoi intr-un articol intitulat: „Drama care a zdruncinat soseaua” despre accident. Vorbea despre autorul moral al accidentului. Acum dramele le vedem zilnic, ne-am obisnuit. Sau ce spuneti despre vanzarea lui Iuda, a „Fiului Omului”, denumire data de 88 de ori in Evanghelie, devenit Dumnezeu, cea din miercurea mare, ziua tradarii sale pentru plata a „treizeci de arginti”. A fost autor moral? Legal? Din pacate autorul moral nu se pedepseste, desi exista specificat in legea penala. Uneori nici nu se stie, ramane tacut, anomim pe parcursul vietii, ramanand sa dea socoteala doar la judecata finala a vietii acestuia. Se spune ca doar omul are lacrimi. Uneori vedem lacrimi. Adevarate ori false. Unii le spun de „crocodil”. Vedem apoi „dragostea netarmurita „ pentru roman la patru ori cinci ani in scrutinurile electorale.  Sunt autorii morali, sunt cei care ne conduc destinul si parcursul european. Iar autorul moral e mai vinovat decat faptuitorul – „the abettor is worse than the doer”- legislatie anglo-saxona .
Astia suntem noi. Comentam ca si un altul ar fi facut poate la fel, ca toti sunt la fel, dansam apoi pe manele, condamnam sau absolvim de vina pe oricine, mancam mult, apoi ne lamentam ca nu avem ce manca. Si mai ales uitam. Prea des! Uitam de ziua Marii Uniri, uitam de marele Eminescu sau alti unici romani, si uite asa, fara rusine, tragem de Romania in jos. Cu  mult tupeu, ori fara tupeu. Cat despre „autorii morali”,nu-i avem, ei vin… si sunt mereu din exterior.
 Show message history

vineri, 13 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Puncte de mira…
Ieri fetita mea de clasa a sasea repeta cu glas tare bogatiile solului si subsolului. Care o mai fi relevanta? Va mai aduceti aminte? Invatam, cred tot prin a sasea, ca Romania era a patra tara in petrol, gaze naturale, derivate. Vremuri trecute! De aia aveam o sonda, paduri, spice pe stema. Cand toata averea statului va fi trecuta privatilor interni si internationali, Armata, de exemplu, ca a doua institutie de credibilitate a tarii, ce mai apara? Desigur proprietatea privata! Ma si vad cum ar fi sa apar palatele potentatilor actuali, eu care am adunat pana acum doar 800 m.p. Nu-mi trebuie mai mult. Pentru astia muncesc o vara intreaga. Ailalti  sunt sute! Ca nu-i asa, ni s-a spus seara, in audienta maxima, pamantul fizic nu ni-l ia nimeri sa-l duca, ramane, duc in schimb roadele lui, puterea si valoarea lui, resursa interna si externa. Cand se termina ramane desigur sterp, gol, desert, fara valoare. Nu conteaza! Privatul da banii statului. Cat da este alta poveste. Vreo 20% din bugetul consolidat. Restul pana la 50% si peste cat ar trebui colectat de la ei este evaziune, frauda, contract, clauza, redeventa. Vad ca mai degraba banul provine tot de la noi. Adica ce ti se da cu o mana ti se ia cu doua, doar inca mai vrei sa traiesti in Eldoradul romanesc . Acciza de acum demonstreaza dictonul latin “quod erat demonstrandum” care se implineste in “quod erat faciendum”. Nu a trecut legea minelor dar nici tarziu nu este,  concesia jumatatii de acciza(motorina) si jumatatii de timp(3 luni) s-a facut. Unde este dreptatea? Desigur la mijloc. Fara noi, contribuabilul marunt statul sucomba. Fara noi nu ar fi marea hotie, marii inavutiti. Unul nu era in 1989! Acum umplu tot  "Top 300"! Unde nu este hotie, sunt legile interne, de secret, confidentialitate. Exista o constitutie, dar iar nu se pune, cine sa o mai ia in seama? Peste astea vin clauzele de reziliere, demitere. Iei cat nu luai in activitate adunat si cu prime. Nu se pune apoi varsta de pensionare. Devii de neinlocuit ca valoare umana unica. Vivace si tenace pana-n 70-75 de ani!
Constructia USL a fost necesara, vitala. Dar a fost impotriva naturii. Cine a gresit mai mult in mariajul fortat, antagonic ca doctrina? Desigur latura socialista. Dar in guvern cine au fost mai catolici decat papa, a se citi mai socialisti decat socialistii? Urmasii lui Bratianu evident. Sa-mi spuna cineva de o victorie majora pe campul luptei deschise intre palatele din deal si vale, al celor din vale? Nu exista! A existat un pact facut doar sa satisfaca o pozitie privilegiata, impusa de altii din turnul Babel european si in constructie, si in gandire, intarita de partea cealalta de o mare frustrare si frica de a nu pierde ce s-a castigat dupa lungi ani de opozitie. Se adauga si placerea , drog a puterii. Pentru asta se trece peste orice! Se accepta orice. Si aceleasi valori unice in ale justitiei, acum mari guristi interni si internationali in ale democratiei codului, ale deconcentratelor, ale tuturora. Unul ne spune ca tocmai n-ar fi cheie de biserica, desi este pe prima pozitie a statului. Gresit! De pe prima pozitie a statului trebuie, este imperios necesar sa fii cheie de biserica. Altfel pleci si daca poti si nu te vad, ori se fac ca nu vad “guristii”  de sus, faci ce vrei. Intre timp se aduna pamanturile , care propun  sa fie desenate pe harta cu portocaliu. Este o culoare frumoasa iar ca suprafata se vede acum si din spatiu.
Acum ce iti ramane tie? O amara si mica satisfactie exprimata franc in cuvintele: bine le fac, dar ce folos ai tu!?


Cu parerea de rau devenita zilnica

luni, 9 decembrie 2013

TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE: TARGU OCNA - SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONI...

Luna cadourilor
"Nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost." 

Parafrazandul pe marele Creanga, ca mare dreptate a avut, am fost frumos pana la douazeci de ani, cuminte si tot frumos pana la treizeci, nici bogat, dar iar cuminte si frumos pana la patruzeci. Apoi treaba cu „sarac”, la fel precum humulesteanul gura de aur, am tot fost, dar parca niciodata ca acum. Sarac si curat! Dar ce folos am avut, am ? Daca m-ar privi cineva acum, ar vedea chipul omului cu acea cautatura care exprima parerea de rau, aceea pe care si eu am perceput-o jurnalistei care la intrebat pe presedinte ceva care pica greu, direct la ficat, la sfarsitul unei conferinte de presa cu un premier liberal motociclist, nou insurat ca se poarta acum, erau in tandretea „D.A.”, iar presedintele i-a raspuns in stilul sau cu: „minimul de inteligenta cand pui intrebarea!” Acum se pare ca multe-i cad greu la ficat. Nu stiu cum fac altii, dar pe mine luna cadourilor ma prinde mereu cu buzunarele goale, unica sansa fiind capitalismul imbelsugat blagoslovit, de n-ar mai fi fost, care mi-a dat… cardul de credit. Geme saracul,  si mai este pana-n pensie! Aud ca ar da-o pe unsprezece. Oi vedea eu cum ies in ianuarie!  Jumulit, dar drept. In rest toate bune, o tin intr-o minune zilnica. M-am minunat astazi plimbandu-mi familia prin hipermarketuri. Se vede ca am iesit mai rar in marile orase, asta-i cand privesti doar padurea inca a statului ca aia retrocedata a disparut. Nu te  mai poti apropia oameni buni de nimic! Astia pe toate le-au dublat in pret. Nici tu un whiski contrafacut, dar care poarta cu emfaza sigla marii firme, o votca mai ruseasca sa fie, sau un coniac mai de Jidvei. Nimic nu mai poti avea acum de nasterea Mantuitorului asa           de pus in mijlocul mesii. Inghiti in sec, privesti, alinti sticla si-i canti de dor punand-o inapoi cuminte pe raft. Raman cu „visinata” facuta-n vara. Dar este frumos in schimb. Frumos sa privesti la cate unul, sau una, cum le mai stivuieste in carut. Oameni cu noroc in viata! In marisorul oras lume putina, grabita pe strazi, fiecare isi stie nevoia si grija. Am stat desi vantul rece „masa” coastele pana-n inserare, sa vedem luminile bradului impodobit cu beculete. L-am fotografiat cu telefonul precum ciobanul vedeta pe facebook, ala de vorbeste cu oile pe munte si le si raspunde. Pe drumul de intoarce visam la „parceluta” de pamant pe care as cumpara-o la propunerea sefului al’ mare. Dar n-am cu ce!? Asta este daca nu m-am facut notar, expert sau executor. Am vrut medic, am iesit medic si militar. Mama ei de viata!