Maria Diana Popescu, Agero
Caragiale este permanent actual în
politica noastră. Dacă mai vizionaţi piesele sale, nu mai rîdeti! Plîngeţi!
Migraţia politică a căpătat în ultimii patru ani o amploare fără precedent. De
la alegerile parlamentare din 2008 şi pînă în prezent, 97 din cei 471 de
parlamentari aleşi au schimbat cel puţin o dată partidul. Înseamnă că doar
averea contează în constituirea grupurilor de interese, doctrinele politice
rămîn apă de ploaie, bună de îmbătat poporul. Băncile, companiile de asigurări,
companiile farmaceutice, companiile petroliere, instituţiile cheie ale statului
se duc cu jalba-n băţ la cei sponsorizaţi de ei, şi votaţi de noi, şi îşi
cumpără favoruri înalte. Politicienii noştri, abia aşteaptă o asemenea pleaşcă.
Fac lobby, atrag alte verigi în acţiunea lor, apoi emit legi care să-i
avantajeze pe cei ce deţin monopolul în domeniile vizate. La noi, politica se
face pe cumetrii şi interese. În loc să fim protejaţi de guvernanţi, să ne fie
servite interesele, ei se lasă cumpăraţi între ei, se vînd apoi sistematic şi ne
umilesc la fel de sistematic.
Printr-o venalitate legată
de practicile hedoniste occidentale, pendulînd între recompensele primite şi
bastoanele lacheilor puşi de seniori să pedepsească cutezanţa, omului politic
autohton i-au albit neuronii de lăcomie, de grija poporului şi a ţării. Acest
soi de politicieni care ştiu doar să scoată din capitalul intelectual al unui
abecedar învăţat pe sărite, cele mai mari procente de deputăţie, senatorie,
preşedinţie, directorate la Domenii, trebuie dat afară pe uşă. Ce-ar fi
dacă nu le-am mai accepta poveştile? Ce-ar fi dacă n-am mai trage
mai departe căruţa capitalismului? Dacă le-am face praf toate rîndurile, toate
închipuirile şi planurile? Alegerile seamănă de pe acum cu copil îndelung
aşteptat. Cărţile sînt făcute deja. Se ştie dinainte dacă e fată sau băiat, se
ştie cine e naşul mare. E numai un joc de schimbări: cînd ei, cînd ăilalţi, dar
au toţi aceeaşi treabă. Adică treaba lor. Nu e om perfect întru totul, dar,
domnule, fă ceva şi pentru ţara ta! Partidele se lasă dirijate, e ceartă şi rîcă
în internul lor, se toarnă unii pe alţii… Listele de candidaţi au şi ele
probleme, au faliţii lor, controlate fiind de persoane care nu au legătură cu
partidele. Am stat şi eu şi am studiat, şi ştiu eu cum e treaba cu listele şi cu
voturile. Pe noile liste, mulţi purici băgaţi la înaintare, în capul listei
alţii, şi nu vor să renunţe la ei. Practic îşi fură unul la altul căciula şi
discursul. Cum se văd la putere, reîncep jaful de unde l-au lăsat. Trebuie să
recunoaştem că au pus umărul din greu la opera jafului naţional,
şi nu vor pleca pînă cînd nu se vor plictisi.
„La o revoluţie, eroii mor
şi gunoaiele ies la suprafaţă”, spunea Nicolae Iorga. Nici măcar revoluţie n-a
fost a noi. Dar valurile străine au adus pe mal tîlharii de ieri, azi, boierii
miliardari ai capitalismului, autori ai unor ticăloşii uluitoare în dauna
economiei şi a cetăţeanului român. Pe cînd şi la noi o lege ca în Franţa?
Deputaţii francezi au votat taxa de 75% pe veniturile bogătaşilor. Aceasta
vizează aproximativ 1.500 de persoane, încasările fiind estimate la 210 milioane
de euro anual. Ministrul bugetului, Jérôme Cahuzac a dat asigurări că această
contribuţie legitimă nu este confiscatorie. „Va fi bine şi pentru statul francez
şi pentru pătura de mijloc, dar şi pentru cei care au ajuns la pragul sărăciei”.
La noi de ce ar fi susţinută redresarea cetăţeanului, care trage
pentru un salariu mizerabil de 200 de euro pe lună, sau pensionarul care ia
medicamente pe caietul de datorii, cînd sărăcirea prin politici antisociale e
mai simplă?
Solidaritatea în faţa
crizei ar trebui să-i implice în primul rînd pe bogaţii care au făcut averi prin
„abra-cadabra.” Nu e o noutate că iresponsabilii îmbogăţiţi peste noapte au
introdus cele mai multe taxe, România deţinînd recordul în Europa. Legi special
emise de ei, le permit să facă ce vor cu banii adunaţi. Cînd
actualii guvernanţi erau în opoziţie condamnau taxele şi promiteau reducerea
lor. Acum e tăcere. Şi lor le plac banii, şi le prinde bine risipirea lor. Dacă
România n-ar fi doar în acte stat suveran şi independent, străinii nu şi-ar fi
permis niciodată să-şi facă tîrguielile în supermarcheturile agriculturii şi
industriei româneşti, iar la televiziunea naţională, plătită de banii
cetăţeanului, ar fi fost „Ora Poporului” nu „ora regelui”. Domnule prim, cum
ramîne cu încasarea ilegală şi de trei ori a taxei radio-Tv?
Un război fără bombe.
Ironic, nu? După 23 de ani ne dăm seama că o ţară poate fi cu adevărat
independentă, numai dacă nu are datorii externe şi dacă are guvernanţi patrioţi.
Din păcate, de-a lungul istoriei, cei adevăraţi au fost împuşcaţi pentru un pumn
de boni-bom şi circ. Mereu mă întreb de ce vin tot felul de ciudaţi străini în
ţara noastră şi vor să ne fie regi? De ce măcar unul nu vine să înfiinţeze o
şcoală gratuită, un spital gratuit, o fierărie, o cizmărie, o croitorie, ceva,
să ne pingelească gratuit pantofii rupţi în capitalism, să cîrpească hainele
copiilor noştri. Vin la masă-ntinsă de boierii Puterii, vin cu zeci de alţi
paraziţi după ei şi vor să hîiască geografia României pentru ei. Jucăria a mers
destul, trebuie să ne mobilizăm şi să ne apucăm de secerat, altfel ne cotropesc
dăunătorii şi bălăriile de tot felul. Dragi români, fiţi cu ochii în patru!
Studiaţi „Lista lui Christine Lagarde”! A provocat mare agitaţie în presa
internaţională a momentului. Conţine 1.991 de nume ale unor greci extrem de
bogaţi, ce deţin conturi în bănci elveţiene, investigaţi pentru fapte de
corupţie şi evaziune fiscală. Doi dintre cei aflaţi pe celebra listă au fost
găsiţi morţi. De ce dispar subit bogaţii cercetaţi de F.M.I.? În curînd, Lagarde
va întocmi o listă a super-boierilor români. Să-i vedem
atunci!
